Se intampla o data pe an: Sambra oilor!

O sarbatoare ciobaneasca de pe plaiurile romanesti, cand tot ciobanul isi dau intalnire sub semnul crucii, ca sa masoarele laptele, isi numara oile si caprele, si pe care, dupa ce cer aprobarea celui de sus, impreuna mioarele in turme, pornind intr-o calatorie spre pajistile muntilor. Din intreaga tara, cei care inca mai pastreaza aceasta traditie milenara ca la carte sunt maramuresenii si satmarenii. Este o sarbatoare cunoscuta si ca Ruptul Sterpelor, similara cu masurisul laptelui, este una dintre cele mai importante sarbatori campenesti din judetul Satu Mare, dar si din Maramures.

Se intampla primavara, pe la inceputul lui mai, cand toti stapanii de oi din zona se aduna sa serveze masura laptelui. Termenul de sambra semnifica o intelegere gospodareasca, un fel de pact incheiat asupra treburilor majore ale oieritului, la care fiecare oier din toate satele osenesti participa cu un cuvant, stabilind totodata si unde se vor face stanile in acel an, cine le va fi baci si pe cine aduce sa pazeasca pe intreaga durata a pasunatului. In ceanului cel mare fierbe, la foc domol, o bunatate de tocanita de oaie, iar sticlele cu horinca strabat rand pe rand, mainile tuturor pastrorilor adunati. Proaspat spalate, hardaiele de fag isi asteapta laptele cald, spumos, iar ciobanii nerabdatori asteapta semnul sa porneasca spre strunga. Clinchetele clopoteilor agatate la gatul capritelor umplu marea vale dintre munti de larma impaciuitoare, si cat ai privi cu ochii, poiana se albeste cu sute de animale, ceterasii ridica arcusul, bacitele de la ceaune incep frumos a canta o doina. Intreaga comunitate misuie pe camp, in timp ce popa satului ii indeamna sa iuteasca pregatirile. Asadar, cauta cununa de flori de camp agata de crucea de mesteacan in urmele carei vor defila turmele. Daca totul curge conform traditiei, si crucea sta infipte in dreptul strungii, mulgatorii incep a se apuca de treaba.

Unul cate unul, stau cu galetile tinute strans intre genunchi oierii, pregatiti sa ia in primire animalele manate la muls. Adunati laolalte, ca ciupercile dupa ploaie, copii cauta umbra subtire de mesteacan. Aici tot alaiul de scolari se aduna mai ceva ca la discoteca, jurand cu mana pe inima ca n-or lasa ca aceste datini stramosesti sa piara vreodata.

Acum, casul e gata invelit in tifoane, iar jinta-i pusa la fiert, oile, mieii, iezii, vacile si vitei, tot ce-i dobitoc la stanta, amutesc. Incepe binecuvantarea turmei. Cand ultimele binecuvantari sunt spuse, pacurarul sef ridica crucea pe spate si porneste sa inconjoare strunga. Astfel incepe marea “porneala”, un prim pascut simbolic impreuna. Toata lumea se simte ca intr-o mare familie, isi impart buatel, horinca, paine si berea, uninti fiind de oile date la aceesi stana si grijile comune pe care le-or avea vreme de patru luni.

In timp ce ujina se lasa peste intreaga stana, petrecerea ciobaneasca are sa tina pana-n miez de noapte. Oile fost-au mulse, mancate si baute, cainii s-au adunat in jurul staului, ocupandu-si noile posturi, crucea cea de mesteacan infipta in grinda stanii ramane-va pana la anul, ca sa vegheze asupra bunului mers al vietii la stana, asupra mioarelor si asupra ciobanilor, ca oamenii sa vina si la anu’ la o sambrie a oilor cu aceleasi emotii ca la inceput.

Posted in Uncategorized

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.